Aparitia rotii, acum aproximativ 6.000 de ani, a reprezentat o etapa importanta pentru evolutia societatii. Folosirea rotilor a ajutat mult deplasarea, rezistenta la inaintare a acestora fiind mai redusa decat cea a sistemelor tip sanie utilizate in trecut.La inceput rotile erau discuri de lemn, apoi au aparut cele cu spite care erau mai usoare si permiteau atingerea unor viteze mai mari. Ulterior, rotile de lemn au fost protejate cu cercuri metalice pentru a le prelungi timpul de viata.
In sec XIX a fost descoperit cauciucul natural, produs de catre arborele de cauciuc. Primele incercari de prelucrare s-au lovit de un neajuns major - acesta devenea moale si lipicios la temperaturi inalte, respectiv dur si casant la temperaturi scazute. In anul 1839, Charles Goodyear a descoperit intamplator procedeul de vulcanizare, care consta in adaugarea de sulf in masa de cauciuc, rezultatul fiind o substanta elastica ce putea fi utilizata intr-un interval mult mai mare de temperatura. Cauciucul masiv a intrat in componenta rotilor, incepand din secolul al XIX-lea, iar anvelopele au aparut in ultimul deceniu al acestuia, ca urmare a cerintelor legate de imbunatatirea confortului si cresterea vitezei de deplasare.
Primele anvelope au fost construite din mai multe straturi de tesaturi acoperite cu piele si aveau rolul de a proteja un tub de cauciuc umflat cu aer, pionierii acestei tehnologii fiind inginerul Robert W. Thompson si medicul veterinar John B. Dunlop. Ulterior, imbracarea tesaturii s-a realizat din cauciuc. Acest sistem prezenta avantaje legate de silentiozitate si comfort, dar si dezavantaje reprezentate de rezistenta (fiabilitatea) mai redusa si costurile mai ridicate decat in cazul pneurilor din cauciuc solid. De asemenea, o alta problema era dificultatea inlocuirii acestor anvelope. Fratii André si Edouard Michelin au rezolvat acest aspect prin introducerea anvelopei demontabile, tehnologia dovedindu-si viabilitatea in cadrul unei curse la care cei doi frati au participat cu o masina de conceptie proprie, echipata cu pneuri ce puteau fi demontate si remontate in interval de 10-15 minute. Acestea au permis atingerea unor viteze mai mari de 30 km/h, in conditii de comfort imbunatatite.
Durata de serviciu a anvelopelor a crescut in timp, de la 1.000 - 1.500 km pentru primele anvelope, la 7.000 - 10.000 km in prima parte a secolului XX si ajunge la 40.000 - 50.000 km la momentul actual. De asemenea, pretul unei anvelope la inceputul secolului XX era de aproximativ 100 de ori mai mare decat in prezent, raportat la valoarea actuala.
Un moment de cotitura in industria anvelopelor este reprezentat de introducerea, la jumatatea secolului XX, a cauciucului radial, care dispune de carcasa dispusa in arcuri drepte, spre deosebire de modelele anterioare care aveau ranforsare metalica incrucisata. Avantajul de baza al cauciucurilor radiale este reprezentat de faptul ca banda de rulare nu depinde de flancuri, oferind o stabilitate la rulare superioara si o durata de folosire mult mai mare fata de cauciucurile cu pliuri incrucisate.